Quo Vadis?

quo-vadis

Îmi scapă ceva. De ceva timp am o senzație stranie, dezolantă, că ceva îmi scapă. Că ar trebui să fac ceva dar nu știu ce. Că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie. Că locul meu nu e aici dar nu știu unde. Întrebări de genul What is the Matrix?. Am senzația că undeva, cândva, cineva m-a pus să aleg și eu am ales inconștient pilula albastră. Am impresia că viața pe care o duc este un rol, un rol pe cere-l joc fantastic de bine, dar totuși doar un rol, și că undeva, cândva, o să renunț la acest rol și o să redevin eu însumi.

Oare asta mi-am dorit? Să mă însor la 23 de ani, să fac sex de două ori pe săptămână, să am o slujbă anostă, bine plătită, 15 zile de concediu pe an, vara în Grecia și iarna în Austria? Să-mi fac asigurare de viață la ING, să-mi irosesc weekend-urile la Mall, pe terase sau în cluburi? Să am mașină cu GPS, MP3 player și folie neagră, un DSLR Nikon, telefon Nokia și notebook Sony Vaio? Să am un apartament în rate și fără loc de parcare? Să-mi cumpăr pământ în afara orașului și să-mi fac o casă în următorii cinci ani? Să călătoresc în afară doar pentru că așa e la modă? Să beau Whisky cu Red Bull, să fumez Kent 4 folosind o banală brichetă din plastic colorat care mă ține cinci zile? Să cred că apogeul eleganței este să ai încălțăminte sport Nike, blugi Levi’s și tricou Kenvelo, mobilă de la IKEA, aer condiționat cu tehnologia inverter, televizor cu plasmă în sufragerie și filme de pe DC sau torente?

Mi-am dorit oare să mă duc de trei ori pe săptămână la sală, să mănânc pizza, Wu Xing sau KFC, să merg cu farurile de ceață ziua în amiaza mare, să investesc la bursă prea puțini bani ca să pot câștiga ceva cu adevărat, să joc la loterie în fiecare săptămână? Să mă uit la filme porno când nu mă vede nimeni, să sug burta când trece o tipă bine pe lângă mine? Să am fantezii cu două blonde sau cu soția unui prieten când stau și aștept în trafic? Să port cu mândrie cardul de acces în firmă atașat de buzunar? Să lucrez pentru niște oameni invizibili care mă consideră doar o resursă, un număr în SAP1 dar negociază măririle de salariu la sânge? Să fiu înconjurat de lingușitori și pupincuriști și să nu pot face nimic? Să mă uit la Discovery Channel2 și să am impresia că-mi îmbunătățesc cultura generală?

Mi-am dorit să fiu lăsat fără grai de mitocănia altora, să-mi fac curaj să conduc pe linia de tramvai și tocmai atunci să iau amenda? Mi-am dorit să-mi dau copilul la o grădiniță supra-aglomerată și să-l văd două ore pe zi, seara, mai obosit și mai stresat decât mine? Mi-am dorit să vin seara târziu acasă și să privesc în gol timp de zece minute fără să pot face absolut nimic, prea obosit să mai îmi pese de ceva? Mi-am dorit să-mi fie frică să schimb locul de muncă călduț de teama unui eșec?

Nu știu dacă asta mi-am dorit, nu știu dacă asta trebuia să se întâmple, nu știu dacă asta am meritat, dar acum nu-mi doresc decât să mă urc pe un vârf de munte și să urlu spre cer din toți rărunchii: Cine sunt eu? Unde mă duc? Ce fac aici?

Ducem o viață relativ liniștită, păcălindu-ne că asta este ceea ce ne dorim. Societatea ne dictează cine suntem, ne spune ce râvnim, ne alege locul de muncă, ne desemnează ce mașină conducem, ne impune cu ce fel de oameni să umblăm, ne ordonă unde să ne petrecem vacanțele. Societatea ne definește folosind un șablon cu mici variațiuni, suficiente însă pentru a crea impresia unicității.

Ne complacem în confortul familiarului și acesta ne seduce la indecizie.


  1. SAP SE este o companie originară din Germania care se ocupă de realizarea de software pentru alte companii și organizații, cu o cifră de afaceri de peste 9 miliarde € în anul 2006. În septembrie 2009, compania avea, la nivel global, peste 43.400 de clienți în mai mult de 120 de țări.
  2. Discovery Channel este primul post de televiziune care emite programe documentare.