Bad boys are funny!

bad-boys-are-funny

De ce nu ne plac personajele negative din filme? Sunt ei chiar atât de răi?

Nu. Doar neînțeleși, cu un simț al umorului deosebit. În toate melodramele maniheiste, suntem păcaliți de dragul rating-ului și al concepției filozofice numite optimism – potrivit cărei în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile – în a crede că băieții răi sunt josnici, lipsiți de demnitate, mârșavi și abjecți.

La o analiză mai atentă veți descoperi că eroii de partea binelui sunt de fapt niște patetici plângăcioși, romantici, neajutorați, care eșuează lamentabil de-a lungul întregii intrigi, fiind întotdeauna sprijiniți de cineva, incapabili să se descurce singuri, exceptând evident punctul culminant, când, în pofida tuturor așteptărilor și premiselor, eroul pozitiv îl învinge pe băiatul rău și toată lumea scoate un aaaaaaaaaa! de relaxare.

Băieții buni nu au nici un țel concret, bâjbâie prin viată fără scop, nebăgați în seamă de nimeni, așteptând, evident, ca băiatul rău să-i scoată din anonimat. Nu sunt în stare nici măcar să-și găsească singuri o femeie, profitând de sentimentele materne trezite în tipa băiatului rău, se gudură romantic pe lângă aceasta, atrăgând-o în capcana propriei compasiuni. Dacă ar exista povești numai cu eroi pozitivi, ar fi totul foarte deprimant. Închipui-ți-vă o întreagă narațiune în care băiatul bun bâjbâie prin viață, scâncind tot timpul căutând alinare și recunoștință. Bleah!

Cu personajul negativ este cu totul altă poveste. Toți băieții răi sunt: siguri pe ei, de multe ori niște genii, carismatici – într-un mod neconform cu regulile moralei, neîndoielnic – au reușit prin forțe proprii în viață și ceea ce este cel mai important, știu foarte clar ce vor. Nu dau doi bani pe părerea altora, chiar și damsel in distress1, adică tipa sexy și maltratată – aducătoare de și mai mult rating – este inițial îndrăgostită de el. Dacă studiați orice lucrare despre dezvoltarea personală (pentru cine este interesat de așa ceva), o să descoperiți cu uimire faptul că aproape toate calitățile și țelurile menționate în asemenea lucrări sunt deja însușiri esențiale și intrinseci ale băiatului rău – siguranța de sine, capacitatea de a spune nu, țeluri bine definite, optimism, etc.

Chiar și obiectivele lor sunt grandioase, falnice impunătoare și maiestuoase. N-ai să vezi nici un băiat rău propunându-și să obțină, o slujbă mai bună să zicem. Patetic! Nu! Îi interesează probleme mult mai complexe ca: distrugerea lumii, subjugarea întregii populații, adorația necondiționată a supușilor, faima, bogăția, venerația femeilor, etc.

Cum spuneam, au și un simț al umorului deosebit și constant. Tot ceea ce fac li se pare foarte amuzant. Dacă stai să te gândești, sunt chiar reconfortanți. Serios! 

Și acum, am să distrug lumea!, sau Am să te ucid până ai să mori, ha, ha, ha!, Și după asta, nimic nu-mi va mai sta în cale, voi fi stăpânul lumii și toată lumea îmi va cădea la picioare într-o revelație slugarnică și-mi va preamări potența și inteligența, ha, ha, ha! Am să te fac să-ți dorești să nici nu te fi născut! sau Dacă mi se împotrivește am să-l fac să se sinucidă singur, ha, ha, ha!

Observați? Fără supărare, nimic personal, totul foarte amuzant, cu hohote de râs din belșug. Funny și reconfortant, nu-i așa?


  1. Domnișoara în primejdie.