Vă recomand acest film. Am plâns de-am rupt!

am-plans-de-am-rupt

Vă recomand acest film. Am plâns de-am rupt!

Conversație reală surprinsă la frizer în timp ce picoteam toropit de căldură și de susurul monoton al bârfelor de salon de semi-fițe și al mașinii de tuns. Discuția avea loc undeva în spatele meu, pe diagonală, acolo unde depilatul inghinal e ridicat la rang de artă. Am ciulit o singură ureche, curios: Slumdog Millionaire mai mult ca sigur.

E bun de ceva? întreabă vocea doi blazată. Da fată, e superb răspunde vocea unu, am plâns mai tot filmul! Acum mi-am ciulit ambele amândouă urechi. Trebuie să fie clar Titanic, deși e arhaic. S-a supărat și prietenul meu pe mine, că ce am, că exagerez, dar nu m-am putut abține, să mor io!

Despre ce naiba film este vorba? Sunt de-a dreptul curios de-acuma și încerc să văd persoanele în cauză, doar-doar o să pot beneficia de un indiciu cât de mic.

Nu vă mai mișcați, vă rog, mă admonestează frizerul – pe numele lui de cod hair stylist – pe un ton profesional, scurtându-mi din elanul cinefil. Să nu vă tai, mai îndulcește el admonestarea, zâmbindu-mi condescendent.

Despre ce e?, aruncă vocea doi încercând din politețe să mimeze curiozitatea. Nu știu fată, e unu’ handicapat care e adoptat de niște sălbatici și învață să trăiască printre ei, dar nu asta m-a impresionat cel mai mult fată, ci cât era de frumos!

E clar, e vorba de Dansând cu Lupii, deși nu-mi amintesc de nici un infirm pe acolo.  Handicapat, handicapat, handicapat… Fata care vinde flori cumva? Nu, e din neolitic, n-are cum, și e vorba de unul nu de una, a spus-o clar.

Cine era frumos, handicapatul?!, vocea doi curioasă și intrigată de data asta. Nu fată, ce ai, ești nebună. Filmu’ fată! Superb, să mor io! Niște culori mișto de-ți dădeau lacrimile, nu ți-am zis că am plâns tot timpul? Douăzeci de minute mi-a luat să-mi refac rimelu’ după, fată!

Îmi vine să mă ridic de pe scaun și să mă duc acolo pentru un inghinal mic și trist de dureros. Trec rapid în revistă toate filmele generatoare de precipitații oftalmologice văzute, recent sau nu: Marley and me nu e că este un cuțu la mijloc, La Mome nu, că tot despre o fată e vorba, Million Dollar Baby, rahat nu, ce am eu cu filmele astea despre gagici?  A walk to remember nu, The Pianist nu, A Beautiful Mind, hm, ar putea, dar nu e nici un trib de sălbatici pe acolo, Legends of the Fall, bleah, să fim serioși, Sophie’s Choice, nu, prea prea. Ah, gata, e vorba de Bambi, clar e Bambi – am renunțat eu într-un final. Poate fata asta are o vezică foarte mică și a fost tot timpul la toaletă de le-a încurcat așa.

Și cum ziceai că-i zice la filmu’ ăsta, fată? Unde l-ai văzut? mă salvează într-un final vocea doi. Se numește Avatar fată! L-am văzut la molu’ ăla nou continuă vocea unu, am dat o grămadă pe bilet, dar a fost super mișto, să mor io! Aveau un ecran mare rău…

Deschid gura mare, total siderat. Avatar? Hai-da de, Avatar?!

Ce sa-ntâmplat domnu’, nu vă place cum v-am tuns… ?