Pentru eritem fesier domnu'?

pentru-eritem-fesier

Nu știu despre ceilalți, dar pe mine mă frustrează teribil farmaciile. Pe lângă ideea în sine că dacă trebuie să intru într-o farmacie, e clar, m-am ramolit, mai sunt și altele.

În primul rând viteza fantastică cu care ești servit. Fenomenal! N-am reușit să găsesc o farmacie în care să nu-mi petrec mai puțin de zece minute, indiferent de câte persoane sunt la coadă și de câte produse cumpăr. Ați observat ce rafturi frumos aranjate au și ce pline ochi cu produse farmaceutice (și nu numai) sunt nu-i așa? Eh, când ajungi la casă și ceri spășit un algocalmin, turmentat de o durere de măsea, ghici ce? Trebuie să se ducă ÎN SPATE, dom’le, în depozit, după afurisitul de algocalmin! La fel pentru orice ai avea de cumpărat. Aspirine, paracetamol, deodorant, prezervative, ace, brice, carice, toate, dar absolut TOATE sunt în spate dom’le! Cred că toate rafturile, sertarele și sertărașele sunt pur decorative, pline de cutii, recipiente goale. N-am altă explicație logică. Și mai amuzant este când se întoarce după cinci minute de cotrobăială și zice zâmbind: Nu mai avem!, dar asta e altă poveste.

Mai este și faza cu căutatul în calculator. Pentru orice rahat de hap, urmează o reprezentație la țambalul PC-ului respectiv. Ţaca, ţaca, ţaca, Algocalmin fiole sau pastile? Fiole doamnă, ţaca, ţaca, ţaca, de 100 sau de 50?…, De 100 vă rog…, ţaca, ţaca, ţaca de import sau autohtone?…Mori, mori acum! – doar în gând și numai sub influența teribilei dureri de măsea netratată la vremea ei. De care o fi doamnă… (deja resemnat), ţaca, ţaca, ţaca, treizeci de lei. Punguță doriți?…, ţaca, ţaca, da vă rog… treizeci de lei și cincizeci de bani…, țaca, ţaca N-aveți schimbat? că n-am să vă dau restul…

De asemenea, nu știu dacă ați observat, întotdeauna, dar ÎNTOTDEAUNA, cealaltă farmacistă o arde tropical, în timp ce noi stăm ca proștii la coadă. Ba aranjează ceva prin spate, ba vorbește la telefon cu o listă în față să pară că e foarte ocupată, ba clapa-clapa la celălalt computer, ba gâdilă muțunache din vitrină la testicule. Are ea ceva de făcut, numai să te servească nu.

Dacă ai ghinionul să ai înaintea ta un pensionar de capitală autentic, ești mâncat. Mai bine îți iei o șaorma-cu-de-toate la tine, două beri reci și o pui de un picnic pe genunchi până termină cu creatura geriatrică. O să cumpere fix câte două pastile din fiecare sortiment și pentru fiecare sortiment doamna farmacistă o să facă un mic drum, ați ghicit, în SPATE dom’le, în afurisitul de depozit! Dacă geriatrica ființă mai face cumpărături și pentru scara B și mai e și zi de pensie, e clar, o să apuci să vezi terminat pasajul de la Basarab.

Bineînțeles, pe lângă toate astea, mai este și delicatețea și mai ales discreția cu care ești tratat ca și client, potențial bolnav, viitoare ființă geriatrică fără speranță. Mie îmi plac tatuajele. De ori ce fel, mărime sau culoare. Din când în când, în funcție de karma, mai apelez la un salon de tatuaje. Dacă nu știați, pentru tratament după un tatuaj toată lumea recomandă crema Bepanthen. Acum, doamna farmacistă, la rugămintea mea simplă, îmi răspunde aproape țipând (era foarte multă lume la coadă și ceva gălăgie): PENTRU ERITEM FESIER DOMNU’?

Draguț nu-i așa? Drăguț să se uite toată, dar TOATĂ lumea din farmacie – inclusiv celelalte farmaciste – la tine zâmbind pe sub mustăți: He, he, ce fund de babuin trebuie să aibă ăsta de are nevoie de cremă! Ce să zic, no comment!

Nu știu, poate exagerez eu, dar farmaciile astea sunt o experiență nouă pentru mine de fiecare dată.