Ce vrei?

ce-vrei

Ce vrei? Spune-mi, ce vrei? mă întreba șoptit în timp ce ne sărutam cu disperare. Trupul tău! i-am șoptit la rându-mi știind că nici eu și nici ea nu credeam ceea ce spun.

Nu vreau nimic și vreau totul. Vreau să uit, să uit alegerile greșite, vreau să simt. Vreau să te fac să uiți, vreau să-ți vindec rănile nedrepte, vreau să-ți dau putere, vreau să te fac să te vezi așa cum ești, așa cum te văd eu, oțel învelit în mătase. Vreau să merg alături de tine, pe drumul vieții și să mă dau la o parte când ți-ai găsit calea. Egoist sau nu, vreau să fi a mea, a mea cu adevărat și doar a mea.

Vreau să fugim undeva doar noi doi. Vreau să facem dragoste un weekend întreg fără să ieșim din cameră. Vreau să te țin în brațe, în ceața dimineții unui lac limpede de munte fără să vorbim. Vreau să te privesc cum te trezești sub o rază răzleață de soare. Vreau să te ajut să-ți obții libertatea după care tânjești cu atâta dor. Vreau să ne plimbăm ținându-ne de mână într-un oraș străin unde să nu ne cunoască nimeni. Vreau să fiu cu tine la prima sorbitură de cafea și primul fum de țigară în zorii ce urmează unei nopți albe.

Vreau să alung pentru totdeauna perdeaua lacrimilor ce apare în rarele ocazii în care îmi povestești din trecutul tău. Vreau să-ți sărut buzele încet o noapte întreagă. Vreau să…

Bineînțeles că mint! Doar trupul tău iubito, doar atât, știi bine.