Când tu ai plecat

cand-tu-ai-plecat

Două lacrimi, genunchii zdreliți
Regrete eterne, în cufăr cu zece peceți
Stropi de ploaie, ferestre întunecate
Priviri fixe, un tavan neschimbat
Întrebări fără răspuns, fără noimă
Alegeri făcute, destine schimbate
Urlete mute, cutiile închise
Vise spulberate, întunericul e rece
Îngeri visând fantasme plecate
Răscruce sub vânt, șoapte în noapte
Inimi nebune, zbatere-n van
Oglinda ciobită, zâmbetul strâmb
Sânge sub unghii, carcase golite
O dâră din lună pe o pleoapă uitată
O pernă albă, o scobitură păstrată
Covorul sau cerul, albastru
Mirosuri absurde prezente niciunde
Senzații de ieri, de azi sau de mâine
Cuvinte slăbite de sensul pierdut
O masă în odaie, o sticlă trântită
O umbră rămasă din viața netrăită.