Pași în nisip

pasi-in-nisip

Întrebările zboară în van după răspunsuri pereche
Zâmbete vesele se zdrobesc în oglinda cea veche
Un înger diafan plânge încercând să pătrundă
Sensul pierdut al fericirii ce părea că abundă.

Lacrimile ei îmi ard cu putere pielea solzoasă
Prietena mea îmi zâmbește, răbdătoare, ascuțind la coasă
Nu plânge iubito, prințesă iubită, nu plânge, te rog
Nu lăsa monstrul din mine s-alunge diafanul tău inorog.

Puiul de leu vânează în joacă o umbră-n torida vară,
Prea inocent să simtă vreun strop din spaima ce-l așteaptă afară
Nu-ți fie teamă micuțule prinț, fii curajos, nu te teme
Vei fi rege cândva, curând, poate prea devreme.

O pală de vânt, un țipăt de hienă, o aducere-aminte
Pașii mei obosiți lasă urme adânci în nisipul fierbinte
Ochii-s secați de-atâta zbucium futil
Nimic nu a fost zadarnic și totul e de-acum inutil.