Două nuanțe de albastru

two-shades-of-blue

Da, asta era libertatea: să simtă ce-și dorea, indiferent de părerea altora.Paulo Coelho, Al cincilea munte

Două nuanțe de albastru, o după-amiază de mai
Cu gândul la Eden, sărutând părul bălai
O respirație caldă murmurată de buze dormind
Pielea a mare și nisip auriu mirosind.

Două nuanțe de albastru, șoptindu-mi flămând
Cuvinte ce ard în adâncuri nepătrunse nicicând
O mână albă, degete lungi atingându-mi ființa
Nici timpul nici spațiul nu-mi pot ucide dorința.

Două nuanțe de albastru, apărute în al vieții amurg
Abandonat în extaz, secundele-eoni în juru-mi se scurg
Nereidă1 frumoasă îmi ești prin furtuna destinului
Hidoasele moirae2 se pleacă în fața divinului.

Pentru vise nebune, răbdare, iubire și râset zglobiu
Pentru lumina fierbinte adusă pe ceru-mi plumburiu
Două nuanțe de albastru, ți-am spus mulțumesc?
Ești tot ce-i mai bun în mine, îi șoptesc, te iubesc!


  1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, protectoarele marinarilor, care se iveau la chemarea corăbierilor aflați în primejdie.
  2. Moirae (Ursitoarele) au fost în mitologia greaca fiice ale lui Zeus și ale zeiței Themis care controlau destinul tuturor oamenilor din momentul nașterii și pana la moarte .