Două nuanțe de albastru

two-shades-of-blue

Da, asta era libertatea: să simtă ce-și dorea, indiferent de părerea altora. — Paulo Coelho, Al cincilea munte

Două nuanțe de albastru, o după-amiază de mai
Cu gândul la Eden, sărutând părul bălai
O respirație caldă murmurată de buze dormind
Pielea a mare și nisip auriu mirosind.

Două nuanțe de albastru, șoptindu-mi flămând
Cuvinte ce ard în adâncuri nepătrunse nicicând
O mână albă, degete lungi atingându-mi ființa
Nici timpul nici spațiul nu-mi pot ucide dorința.

Două nuanțe de albastru, apărute în al vieții amurg
Abandonat în extaz, secundele-eoni în juru-mi se scurg
Nereidă1 frumoasă îmi ești prin furtuna destinului
Hidoasele moirae2 se pleacă în fața divinului.

Pentru vise nebune, răbdare, iubire și râset zglobiu
Pentru lumina fierbinte adusă pe ceru-mi plumburiu
Două nuanțe de albastru, ți-am spus mulțumesc?
Ești tot ce-i mai bun în mine, îi șoptesc, *te iubesc!*


  1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, protectoarele marinarilor, care se iveau la chemarea corăbierilor aflați în primejdie. ↩︎

  2. Moirae (Ursitoarele) au fost în mitologia greaca fiice ale lui Zeus și ale zeiței Themis care controlau destinul tuturor oamenilor din momentul nașterii și pana la moarte . ↩︎