Șapte șoapte

sapte-soapte

Șapte șoapte, susurate în taină,
Șapte, șoptite într-o țară străină,
Șapte, departe, cu ochii la lună,
Șapte sunt toate și-afară-i furtună.

Șapte șoapte, îmi stăruie-n gânduri,
Șapte, îngânate pe patul de scânduri,
Șapte, sub colbul neființei,
Șapte sunt toate, e vremea căinței?

Șapte șoapte, trecute, când oare?
Șapte, chiar șapte, de ce încă doare?
Șapte, clipe pierdute de-a pururi,
Șapte sunt toate, ale tale contururi.